Cross country – ce este, nuanțe

„Cross Country” se traduce prin „țară încrucișată”. Termenul a fost inventat în 1996 pentru a descrie un tip de cursă de fond inclus în programul olimpic. Pentru mai multe detalii despre ce este cross country, caracteristicile acestei tendințe de ciclism montan și ce bicicletă este potrivită pentru această disciplină, vezi mai jos în acest articol.

Cross country – ce este

Crosul nu înseamnă doar să faci cros. Doar pentru că te plimbi cu bicicleta printr-o zonă împădurită nu înseamnă că practici un sport olimpic. Ce înseamnă cross country în argoul profesional? Este denumirea dată echitației extreme pe trasee de competiție dificile, care sunt special echipate pentru a îndeplini cerințele CIO.

Condițiile prealabile pentru participarea cu succes la concursuri sunt:

• rezistență;
• o condiție fizică excelentă;
• timp de reacție rapid;
• un sistem nervos care este rezistent la stres;
• o bicicletă cu caracteristici speciale;
• abilități și tehnici rafinate pentru a obține distanța „corectă”.

Pentru a lua parte la competițiile de ciclism de fond, concurenții petrec luni întregi pentru a obține condiția fizică necesară printr-un regim de antrenament epuizant, diferit de orice altă disciplină sportivă.

Cursuri

Competițiile de cross-country necesită biciclete de munte care pot face față terenului de pe traseele de cross-country. Aceste cursuri vă pot duce pe o traiectorie în lung și-n lat:

• drumuri forestiere și drumuri de pământ cu curbe, coborâri abrupte și urcări lungi – un test de accelerare rapidă și frânare bruscă;
• secțiuni cu dealuri și gropi, cu mult noroi, nisip, rădăcini, pietre și bușteni;
• secțiunile largi ar trebui să alterneze cu cele înguste;
• partea de drum asfaltat nu trebuie să depășească 15% din totalul traseului;
• indiferent de condițiile meteorologice, o bună capacitate de a traversa terenul, mai ales dacă trebuie să se întrerupă vreuna dintre secțiunile dificile – ar trebui să fie posibil să le depășiți sau să le ocoliți în secțiuni paralele;
• Marcajele, startul și sosirea trebuie să fie clar vizibile – același lucru este valabil și pentru secțiunile de direcție și periculoase (pentru acestea din urmă, indicatoarele și echipamentul de siguranță sunt obligatorii);
• trebuie să existe puncte de trecere desemnate pentru spectatori și trebuie să existe instalații de reîmprospătare și de prim ajutor pentru toți concurenții de pe traseu.

Pe tot parcursul traseului sunt șerifi cu fluiere, iar cei din punctele strategice importante sunt înarmați cu walkie-talkie – sarcina lor este de a asigura o legătură radio constantă de-a lungul fiecărei secțiuni a traseului.

Tipul de curse

În funcție de tipul de circuit utilizat, există 3 tipuri de curse de ciclism de fond:

1. Cursa clasică de cros – concurenții parcurg între cinci și nouă kilometri, cu trei sau șase ture. Durata acestui eveniment este de maximum două ore.
2. Cursă scurtă (inclusiv o cursă eliminatorie de până la 10 minute) – Conaționalii parcurg o distanță scurtă (între doi și cinci kilometri), făcând între șase și nouă ture.
3. Un maraton este o cursă lungă, care durează între șase și douăsprezece ore.

Toți concurenții pot parcurge ambele tipuri de trasee cu un nivel bun de pregătire. Rezistența, condiția fizică și îndemânarea vor juca un rol important. Dar, desigur, aceste calități nu sunt suficiente pentru a câștiga. Mulți concurenți consideră că o bicicletă Cross Country robustă este cheia pentru un final bun într-o cursă în care secundele contează.

Aveți nevoie de o bicicletă specializată?

O bicicletă de cross country este o versiune modificată a unei biciclete de munte. Este mai ușoară, mai mult cross country, dinamică, cu un stil de pilotaj agresiv (depășirea obstacolelor și a săriturilor) și caracteristici de viteză ridicată – în special pe secțiunile dificile.

Caracteristicile bicicletelor de cross country:

• cadru ușor și foarte rezistent, fabricat din carbon sau aluminiu;
• furcă cu absorbție de șocuri, care absoarbe disconfortul provocat de trecerea peste pietre și denivelări
• frâne pe jantă sau pe disc;
• una sau două suspensii, aceasta din urmă ar face bicicleta mai grea și ar consuma mai multă energie pentru a mișca roata din spate, deși îmbunătățește manevrabilitatea;
• roțile sunt echipate cu jante ușoare, un diametru mare face ca bicicleta să fie mai ușor de manevrat, așa că este mai bine să alegeți roți de 29 de inci;
• Pentru a nu îngreuna deplasarea pe terenuri dificile (în special nisip sau noroi), alegeți anvelope de lățime medie;
• transmisie cu o gamă largă de viteze;
• pedale de contact asociate cu cizme de contact.

Bicicletele de cross country nu sunt ieftine. Pentru a câștiga în această disciplină olimpică, nu trebuie să te zgârcești la bicicletă. Căutați o etichetă de preț de 1.000 de dolari sau mai mult, bicicletele mai ieftine nu pot ajunge la etapa de cross country cu un aspect plăcut.

Interiorul și exteriorul ciclismului de cross country

Pentru a înțelege dacă un anumit model de bicicletă este sau nu potrivit pentru dumneavoastră, acordați atenție și altor nuanțe:

1. Evaluați designul și forma cadrului – aceasta determină panta în timpul mersului și cât de uniform va fi distribuită greutatea corporală a sportivului pe picioare și brațe.
2. Pedalele de contact sunt un fel de marcă înregistrată a profesioniștilor de cross country. Acestea facilitează efectuarea de mișcări rotative, ceea ce economisește timp.
3. Furca de suspensie de pe bicicletele de cross-country este cu ulei-aer, cu un sistem de blocare și o rezistență bună. Cursa sa scurtă o face o bicicletă rapidă, dar furca cu cursă lungă îi conferă o excelentă abilitate off-road.
4. Roțile ar trebui să aibă jante duble și spițe de înaltă calitate, care pot rezista la sarcini mai mari. Cauciucul nu trebuie să fie mai lat de 5 cm. Anvelopele ar trebui să aibă o bandă de rulare bună, dură, „cizelată”, pentru o mai bună aderență.

O altă diferență importantă față de bicicletele de cross country este că acestea sunt la fel de stabile pe orice suprafață: umedă, stâncoasă sau prăfuită.

Cele mai populare biciclete în acest sport olimpic sunt cele cu suspensie dublă și hardtail-urile.

Avantajele unei furci cu 2 tije: Cu două furci, obțineți o senzație foarte precisă a pistei, bicicleta are o manevrabilitate și un control foarte bune, nu se clatină și este stabilă pe terenuri dificile. Partea negativă este reprezentată de costurile de întreținere a amortizoarelor spate și a rulmenților cadrului, precum și de greutate, care poate face ca bicicletele să fie cu 1-6 kg mai grele decât bicicletele cu o singură suspensie.

Avantajele hardtail-urilor sunt cea mai rapidă rată de accelerație, care economisește acele secunde importante într-o cursă. Și prețul. Hardtail-urile sunt cu cel puțin 20-30% mai ieftine decât cele cu două tije. În plus, aceste biciclete au o greutate mai mică. Și iată care este partea negativă: sunt mai greu de manevrat, iar mersul este mai rigid și inconfortabil.

Concluzie

Cross-country este singura disciplină de mountainbike care a devenit sport olimpic, iar principala sa condiție este ca riderul să fie capabil să parcurgă un traseu provocator în cel mai scurt timp posibil și să facă față cât mai bine provocărilor de pe traseu. Prin alegerea celei mai bune versiuni a roverului, ciclistul își va economisi forțele și secundele prețioase pentru a ajunge la linia de sosire.

Crosul este o disciplină solicitantă, care necesită o voință, o rezistență și o forță fizică uriașe. Dar este disciplina care a dat lumii cei mai buni rideri extremiști, ale căror nume pot fi găsite în fruntea tuturor clasamentelor de MTB.