Uphill (numit și escaladarea de viteză) este un sport de ciclism care implică urcarea unui munte sau a unui deal la viteză mare. Este una dintre cele mai sigure discipline de ciclism montan, dar nu este potrivită pentru începători, deoarece necesită multă condiție fizică pentru a concura.
Istoria originii
Baronul german Carl von Drez a construit primul prototip de bicicletă în 1817. Era o adevărată trotinetă cu două roți, pe care inventatorul însuși o numea „mașină de alergat” – o dresină. Cadrul, anvelopele și ghidonul erau din lemn. Căruciorul era acționat prin împingerea de pe sol (cu piciorul), deoarece nu avea pedale.
De-a lungul anilor, invenția lui Drez s-a îmbunătățit: cadrul a fost făcut din metal, i s-au adăugat pedale, o șa. Dar abia în 1884 a apărut vehiculul care semăna cel mai mult cu bicicletele moderne.
Și dacă primele biciclete puteau merge doar pe drumuri plane, atunci, pe măsură ce s-au îmbunătățit, printre bicicliști au apărut doritori să depășească obstacolele și să cucerească munții. Mai ales pentru aceste biciclete extreme au început să „echipeze” amortizoare, o gamă largă de viteze, roți late – astfel a luat naștere mountain biking-ul.
Ca disciplină sportivă, ciclismul montan are deja 30 de ani: în 1990 a avut loc primul Campionat Mondial de ciclism montan. De atunci, ciclismul montan a fost organizat în mod regulat.
Uphill este una dintre cele 10 discipline de ciclism montan. Terenul folosit pentru competițiile în urcare este fie de pământ, fie de asfalt. Startul se dă fie individual, fie în grup, iar direcția traseului este întotdeauna în urcare. Organizatorii competiției stabilesc dificultatea și lungimea traseului.
Pentru a participa la Uphill, pe lângă o bună pregătire fizică și rezistență, o bicicletă ușoară (nu mai mult de 10 kg) și lipsa excesului de greutate. Pentru a reduce greutatea echipamentului, participanții nu poartă nici măcar accesorii de protecție. Având în vedere că va trebui să pedalați aproape în permanență în timpul competiției într-o urcare de rezistență, cu cât mai puțină greutate trebuie să transportați, cu atât mai puțin efort va fi necesar pentru a urca.
De ce ai nevoie pentru o urcare rapidă în pantă
Există elemente specifice de cățărare pe care va trebui să le exersați pentru a urca rapid în timpul unei competiții și pentru a economisi cât mai multă energie posibil:
- Respirați corect: fie prin rotațiile a două pedale (inspirați pentru două rotații și expirați pentru următoarele două rotații), fie prin rotațiile unei pedale (virați la dreapta – ați respirat, virați la stânga – ați expirat). Este important ca respirația să fie uniformă.
- Rotiți pedalele, nu le strângeți. Țineți genunchii aproape de cadrul bicicletei. Puteți învăța tehnici de spinning – pentru aceasta aveți nevoie de pedale speciale de contact sau de platforme de fixare.
- Nu vă grăbiți, nici nu vă grăbiți prea tare, ci doar urcați ușor, nu pierdeți elanul.
- Sprijiniți-vă pe ghidon în timp ce vă mențineți poziția așezată.
- Reduceți vitezele la 70-90 rpm.
- Urcați longitudinal – acest lucru va ajuta la reducerea efortului. Este posibil să crească raza de urcare, dar vă va economisi multă energie.
- Puteți parcurge ultimii metri înainte de linia de sosire în picioare pentru a vă crește puterea de urcare, dar rămâneți așezat pentru restul competiției.
- De asemenea, vă puteți crește puterea de urcare prin creșterea vitezelor.
- Creșteți tracțiunea roții din spate prin utilizarea unui cauciuc „aderent”.
- Îndepărtați suspensia spate și folosiți amortizoare pe furca față.
- Asigurați-vă că pinionul are cel puțin 28 de dinți.
- Ușurați-vă bicicleta cât mai mult posibil: alegeți o bicicletă cu un cadru din aluminiu mai ușor, folosiți un minim de echipament și slăbiți dacă sunteți supraponderal.
Recomandări
Având în vedere că este o cursă în urcare, ar trebui să alegeți o bicicletă de munte special modificată – o bicicletă de munte pentru cross country. Roțile trebuie să aibă un diametru cuprins între 26 și 29 de inci. Cauciucul care va crește aderența este dințat pentru off-road.
Designul optim este un hardtail sau două tije cu o furcă care absoarbe șocurile. Prima este cea mai bună atunci când mergeți pe teren plan – are schimbări rapide de viteză, nu se îndoaie atunci când pedalați activ, este mai ușoară și mai ieftină decât o bicicletă cu două pedale.
Dar, dacă trebuie să mergi pe teren accidentat, e mai bine să ai o bicicletă cu două pedale. Aceasta împiedică roata din spate să piardă contactul cu suprafața drumului, așa cum s-ar întâmpla în cazul unui hardtail dacă te lovești de cel mai mic obstacol. O bicicletă cu două picioare mărește viteza pe teren dificil și este mai ușor de manevrat pe denivelări și denivelări, economisind timp pe deal.
Concluzie
Pentru a avea senzația de cățărare pe munte, Uphill este una dintre cele mai bune alegeri. Concurența cu alți sportivi în ceea ce privește forța, rezistența și viteza vă oferă un impuls de energie și încredere. Și pentru a transforma victoria în realitate, exersați în mod regulat cățăratul pe bicicletă. Treptat, corpul tău se va adapta la efort, vei câștiga experiență și îți vei dezvolta stilul de echitație în acest sport.
